Abonează-te PLIANT ABONAMENT BINE AȚI VENIT ÎN ROMÂNIA! WELCOME TO ROMANIA! Comandă Detalii emisiune ROMÂNIA, UN TEZAUR EUROPEAN ROMANIA, A EUROPEAN TREASURE Detalii emisiune Comandă Regalitatea in Romania Uniformele reg I Uniformele reg II Uniformele reg III Motoare Vanatoarea Pasiunile Regilor Palat Elisabeta Ia ATENEUL ROMÂN – 125 DE ANI DE LA INAUGURARE ROMANIAN ATHENAEUM – 125 YEARS SINCE THE INAUGURATION Comandă Detalii emisiune Comandă ROMÂNI GENIALI BRILLIANT ROMANIANS Detalii emisiune Comandă IAŞI, ORAŞ AL MARII UNIRI IASI, CITY OF THE GREAT UNION Detalii emisiune Comandă ROMÂNI CELEBRI FAMOUS ROMANIANS Detalii emisiune Comandă TIMIȘOARA – 800 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÃ TIMISOARA – 800 YEARS OF DOCUMENTARY TESTIMONY Detalii emisiune Comandă Constantin Brâncuși Romfilatelia 18 ani PĂSĂRI DIN DELTA DUNĂRII BIRDS FROM THE DANUBE DELTA Detalii emisiune Comandă Iolanda Balas Nadia Comaneci Bellu si Bitang Gabriela Szabo Gheorghe Hagi Elisabeta Lipa Ivan Patzachin Ion Tiriac Ilie Nastase

PĂSĂRI DE NOAPTE

Romfilatelia continuă seria emisiunilor dedicate „Faunei” și introduce în circulație joi, 12 mai a.c., emisiunea intitulată Păsări de noapte.

Emisiunea abordează în imaginile mărcilor poștale patru specii de păsări răpitoare regăsite și în zestrea faunistică a României. Grafica este adaptată cerințelor specialiștilor în domeniu, urmărind redarea elementelor definitorii ale fiecărei specii: forma capului, a ochilor, penajul, aspectul cromatic etc. Litera „O” din cuvântul România este redată simbolic ca o imagine a astrului nopții: Luna.

Minunița (Aegolius funereus), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 4 Lei, este caracteristică zonelor împădurite de conifere, dar este prezentă și în cele de amestec cu foioase. Mărimea este asemănătoare cucuvelei (Athene noctua). Lungimea corpului este de 21-28 de cm și are o greutate de 93-139 g pentru mascul și 132-215 g pentru femelă. Anvergura aripilor variază între 55-58 cm la mascul și 59-62 cm la femelă. Adulții au înfățișare similară. Capul este mare, cu ochii galbeni, iar expresia facială sugerează „mirare”. Penajul este maroniu pe spate, cu pete albicioase. Se hrănește cu rozătoare, veverițe, păsări și insecte mai mari.

Numele de gen provine din cuvântul latin aegolius – bufniță țipătoare. Numele de specie provine din cuvântul latin funereus – anunță funeraliile oamenilor bolnavi, cu referire la credința multor popoare că strigătul bufnițelor prevestește moartea cuiva din casa pe care se așează.

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european, în păduri a căror altitudine variază între 400-2000 m. Este solitară și vânează în special noaptea, uneori și la răsăritul sau apusul soarelui.

Degradarea și tăierea pădurilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Implementarea măsurilor de bune practici în managementul pădurilor și instalarea de cuiburi artificiale sunt prioritare.

Striga (Tyto alba), redată pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 Lei, este o specie de pasăre răpitoare de noapte de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. Capul și spatele sunt gri și galben-brun, iar ventral este de culoare galbenă-portocalie. Ochii sunt de culoare întunecată, fața deschisă și cu o formă caracteristică de inimă, cu margine maronie. Lungimea corpului este de 33-39 cm, anvergura aripilor este de 80-95 de cm, iar greutatea de 187–455 grame.

Numele de gen provine din limba greacă, unde Tyto înseamnă auroră iar numele de specie, alba provine din limba latină.

Specia prezintă o distribuție largă, globală, fiind prezentă pe teritoriul tuturor continentelor, exceptând Antarctica. În România specia este răspândită pe întreg teritoriu, în zonele de câmpie și dealuri joase. În Transilvania este localizată, fiind prezentă în doar câteva zone. Este o specie sedentară, cuibăritoare în România.

Este o specie de zone deschise și semideschise. Cuibărește în apropierea terenurilor agricole, atât în scorburi cât și în clădiri și ruine. Adesea folosește cuiburile artificiale de tip cutie montate special.

Specie carnivoră. Nocturnă și crepusculară, vânează din zbor silențios, planând pe deasupra solului. Consumă preponderent mamifere mici: rozătoare (șoareci, șobolani, popândăi), chițcani; broaște, insecte dar și păsări mici.

Principala amenințare este legată de utilizarea intensivă pe scară largă a pesticidelor în agricultură, fapt ce duce la diminuarea resursei de hrană (insecte și rozătoare). Alte amenințări sunt reprezentate de iernile severe (în special cele cu zăpadă abundentă pentru perioade lungi, ceea ce duce la accesul limitat de hrană) și persecuția din partea oamenilor ca urmare a superstițiilor.

Buha (Bubo bubo), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 Lei, este cea mai mare specie dintre răpitoarele de noapte din Europa. Sexele sunt asemănătoare (femela fiind mai mare). Penajul este brun întunecat, cu striuri late și vermicule negre dorsal. Partea ventrală este de culoare brun-gălbuie cu striuri negre, late pe piept. Capul este mare și prezintă deasupra urechilor smocuri lungi, care sunt vizibile în special când este deranjată sau cântă. Ochii sunt mari, roșii-portocalii. Lungimea corpului este de 59-73 cm, anvergura aripilor este de 138-170 de cm, iar greutatea de 1500-2800 grame la mascul și 1750-4200 grame la femelă.

Atât numele de gen cât și cel de specie provin din cuvântul latin bubo, care înseamnă bufniță.

Buha are o distribuție largă, Palearctică, fiind prezentă de la oceanul Atlantic până la Pacific, din zonele sub-tropicale până în tundră. În Europa cuibărește pe aproape tot continentul, cu excepția unor zone din vest și centru. În România este prezentă pe aproape întreg teritoriul, cu excepția zonelor montane înalte și a sudului țării, însă distribuită foarte fragmentat și discret. Specia cuibărește în România, fiind sedentară.

Este o specie nocturnă și parțial crepusculară; dat fiind comportamentul discret, specia este foarte dificil de localizat, deși vocalizarea ei puternică poate fi auzită de la câțiva kilometri.

Buha este o specie monogamă și solitară; folosește același cuib pentru o perioadă de mai mulți ani sau prin rotație. Cuibărește pe margini de stâncă inaccesibile, în crăpăturile stâncilor, la intrare în peșteri, pe sol sub stânci sau printre pietre. În mod excepțional folosește cuiburi de păsări răpitoare de zi abandonate sau hambare și fabrici părăsite.

Este o specie extrem de sensibilă la deranj, ceea ce duce frecvent la abandonarea cuibului. Alte amenințări sunt reprezentate de utilizarea intensivă a pesticidelor în agricultură, braconajul, coliziunile cu firele electrice accidentele provocate de autovehicule.

Ciuful de câmp (Asio flammeus), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 16 Lei, este caracteristic zonelor deschise reprezentate de pășuni, stufărișuri, mlaștini și terenuri agricole. Este o bufniță de talie medie. Lungimea corpului este de 33-40 cm și are o greutate de 206-475 g. Femela este mai mare decât masculul. Aripile sunt lungi și înguste, cu o anvergură de circa 90-105 cm. Adulții au înfățișare similară, însă penajul masculului este mai deschis. Capul este relativ mic, iar ochii galbeni sunt mărginiți de pete negre. Penajul este galben-maroniu. Se hrănește cu rozătoare, iepuri, lilieci, păsări și insecte.

Numele de gen provine din cuvântul latin asio – răpitoare de noapte cu „urechi”. Numele de specie derivă din cuvântul latin flammea – de culoarea flăcării, cu referire la penajul păsării.

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă noaptea, dar poate vâna și în crepuscul sau chiar ziua. Cuibărește pe sol. Cuibul, reprezentat de o adâncitură în sol căptușită cu resturi vegetale și pene, este realizat de către femelă. Folosește pentru hrănire un teritoriu cuprins între 15-200 ha. Longevitatea cunoscută este de 22 de ani. Iernează în Africa.

Degradarea și distrugerea habitatelor, deranjul în creștere cauzat de urbanizare și pesticidele folosite în agricultură sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului și a folosirii de pesticide sunt prioritare.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Acasa
Colecții
Evenimente
Magazin
Search