PALATELE IAȘULUI

Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 4 iunie a.c., o nouă emisiune de mărci poștale dedicată valorosului patrimoniu arhitectural al orașului și județului Iași: Palatele Iașului.

Cele 4 timbre ale emisiunii ilustrează patru monumente arhitectonice de excepție: Palatul Roznovanu din Iași, Palatul Cuza din Ruginoasa, Palatul Sturdza din Miclăușeni și Palatul Culturii din Iași.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat Palatul Rosetti-Roznovanu din Iași, sediul Primăriei Municipiului Iași. Clădirea datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar a trecut prin multe transformări, înfăţişarea actuală căpătând-o la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În secolul al XVIII-lea, pe acest loc se afla o casă a lui Matei Cantacuzino. A fost cumpărată de Nicolae Rosetti-Roznovanu, iar după câteva decenii a survenit prima transformare: în 1832, marele vistiernic Iordache Roset-Roznovanu a reconstruit edificiul într-un stil somptuos, marcat de neoclasicism. În 1891, Palatul a fost cumpărat de la Nicolae Rosetti-Roznovanu, pentru a servi drept sediu primăriei oraşului Iaşi, dar, în 1893, a fost preluat de stat pentru a fi reşedinţa prinţului moştenitor Ferdinand. Prin lucrările desfășurate în anii 1895-1897, construcția a fost din nou transformată. În forma sa actuală, palatul aparține, în ansamblu, stilului neoclasic, cu elemente ornamentale eclectico-baroce.

Clădirea a jucat un rol deosebit în timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916–1918, când a găzduit sediile unor instituții ale conducerii politice refugiate de la București. Din 1953, a fost folosită de Sfatul Popular Regional Iaşi. În 1970, Primăria Municipiului Iaşi a revenit în vechiul său sediu, în care funcţionează şi astăzi.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este ilustrat Palatul „Al. I. Cuza” din Ruginoasa, construit la începutul secolului al XIX-lea.

Moșia Ruginoasa aparținuse familiei Sturdza, care, la sfârșitul secolului al XVII-lea, o cumpărase de la Duca Vodă. În 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza a angajat un arhitect vienez
pentru a reconstrui vechiul conac. Lucrările s-au încheiat în 1814. În jurul casei, reconstruite în stil neoclasic – și care își merita de-acum numele de palat –, a fost amenajat un parc.

Reușita acestui amplu proiect de amenajare este reflectată în impresiile comunicate de scriitorul Costache Negruzzi în volumul Negru pe alb. Scrisori la un prieten (1837). „Aproape de Târgul-Frumos sunt încântătoarele domene a Ruginoasei. Călătorul primind aici ospitalitate, uita necazele unui supărător drum. El pare că se trezește transportat ca prin un farmec în un castel descris de Walter Scott […].”

Logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache, și-a dorit, totuși, o altfel de reședință. Clădirea a fost refăcută în stil neogotic, așa cum se prezintă și azi. În 1857, fiul lui Costache, vornicul Alexandru Sturdza, a ipotecat moșia și palatul, însă nu a putut achita ratele împrumutului, așa că Banca Națională a Moldovei a scos moșia la licitație.

A cumpărat-o, în 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care dorea să o transforme în reședință de vară. Domnitorul a petrecut puțin timp la Ruginoasa; în schimb, a locuit aici soția sa, Doamna Elena Cuza, care s-a ocupat de amenajarea interiorului (cu mobile, tapete și obiecte de decor prețioase, multe aduse din Franța) și de refacerea parcului. Palatul a fost inaugurat oficial de către domnitorul Cuza cu prilejul sărbătorilor de Paști din aprilie 1864.

În timpul Primului Război Mondial, Palatul de la Ruginoasa a servit ca spital militar, iar în 1936 a intrat în proprietatea Regiei C.F.R., care a amenajat aici un spital T.B.C.

Deja degradat prin utilizarea sa ca spital, edificiul a fost grav avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost reconstruit parțial în 1967-1978, iar în 1982 a devenit Muzeul Memorial
„Al. I. Cuza”, în patrimoniul lui fiind incluse și piese care aparținuseră familiei Cuza. Astăzi, clădirea și parcul înconjurător constituie un obiectiv muzeistic aflat în subordinea Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei este reprezentat Palatul Sturdza din Miclăușeni, ridicat între anii 1880 și 1904 de către George A. Sturdza şi soţia sa Maria, pe locul unui vechi conac din 1755. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Povestea castelului începe însă în jurul anului 1410, când vornicul Miclăuș a primit de la domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) o moșie, cunoscută mai apoi sub numele de Miclăușeni. În 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia vistiernicului Simion Stroici, care a construit aici, la începutul secolului al XVII-lea, un conac. Moștenitorii lui au lăsat moșia unor rude, Ioan și Sandu Sturdza. În 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul, transformându-l într-o clădire spațioasă, cu douăzeci de camere. Nepotul său Alecu a amenajat în jurul conacului un parc englezesc și a îmbogățit biblioteca prin cărți și manuscrise rare, iar fiul lui Alecu, George Sturdza, a construit în 1880–1904, pe locul fostului conac, un palat în stil neogotic târziu, remarcabil atât prin eleganța impunătoare a exteriorului, cât și prin bogăția decorului interior și a colecțiilor: scări de marmură, parchet cu intarsii, tablouri și sculpturi, arme și costume medievale, argintărie, medalii și monede, precum și zeci de mii de cărți, multe dintre ele valoroase prin raritate sau vechime.

Multă vreme, de administrarea castelului s-a ocupat fiica lui George Sturdza, Ecaterina. Ea a părăsit palatul în 1944, din cauza apropierii frontului, salvând doar o parte din cărți. Castelul și colecțiile rămase au fost devastate de soldații încartiruiți aici.

Spre sfârșitul vieții, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit și a donat domeniul Episcopiei Romanului, care a înființat aici o mânăstire. În 1953, domeniul a fost naționalizat și a avut, de-a lungul timpului, destinații diverse, între care depozit de explozibil, școală specială și centru de plasament pentru copii.

După decenii de neglijare și utilizare improprie, clădirea a fost retrocedată în anul 2001 Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ceea ce a făcut posibilă realizarea unor reparații de urgență și, începând din 2004, o restaurare de anvergură. Azi, Palatul Sturdza și dependințele sale pot fi vizitate și adăpostesc un centru de evenimente, spații de cazare și restaurant; palatul a redevenit astfel clădirea elegantă și primitoare care era în zilele strălucirii sale de altădată.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei este înfățișat Palatul Culturii din Iași, inițial Palat Administrativ și de Justiție, astăzi sediu al Complexului Național Muzeal „Moldova”.

Palatul Culturii este o clădire-simbol a orașului, construită în perioada 1906–1925, după planurile arhitectului I.D. Berindei. Edificiul a marcat puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, impunându-se, încă de la apariţia sa în peisajul oraşului, prin dimensiunile sale monumentale

În aspectul său se regăsește o combinație reușită de stiluri arhitecturale: neogotic, romantic şi neobaroc. Intrarea în palat se face printr-un turn impunător, de 55 m înălțime, având ca element distinctiv un ceas cu trei cadrane.

Inaugurarea oficială a avut loc la 11 octombrie 1925, în prezenţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

În anul 1955, vechiul Palat de Justiţie a devenit Palat al Culturii, găzduind instituţii culturale reprezentative ale ţării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal „Moldova” Iaşi.

Construcția are 298 încăperi, cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. Două dintre cele mai celebre încăperi sunt Sala Voievozilor (care își datorează numele unei galerii de portrete ale domnilor Moldovei) și Sala „Henri Coandă” (decorată cu splendide stucaturi). Detalii din cele două săli sunt ilustrate pe cele două plicuri „prima zi” a emisiunii.

 

Romfilatelia mulțumește Primăriei Municipiului Iași, domnului dr. Sorin Iftimi, de la Muzeul de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Național Muzeal „Moldova” Iași, și Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.