Abonează-te PLIANT ABONAMENT BINE AȚI VENIT ÎN ROMÂNIA! WELCOME TO ROMANIA! Comandă Detalii emisiune ROMÂNIA, UN TEZAUR EUROPEAN ROMANIA, A EUROPEAN TREASURE Detalii emisiune Comandă ROMÂNI GENIALI BRILLIANT ROMANIANS Detalii emisiune Comandă ROMÂNI CELEBRI FAMOUS ROMANIANS Detalii emisiune Comandă ATENEUL ROMÂN – 125 DE ANI DE LA INAUGURARE ROMANIAN ATHENAEUM – 125 YEARS SINCE THE INAUGURATION Comandă Detalii emisiune Comandă TIMIȘOARA – 800 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÃ TIMISOARA – 800 YEARS OF DOCUMENTARY TESTIMONY Detalii emisiune Comandă IAŞI, ORAŞ AL MARII UNIRI IASI, CITY OF THE GREAT UNION Detalii emisiune Comandă PĂSĂRI DIN DELTA DUNĂRII BIRDS FROM THE DANUBE DELTA Detalii emisiune Comandă

ION D. BERINDEI, 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 2 iulie a.c., emisiunea de mărci poștale Ion D. Berindei, 150 de ani de la naștere, dedicată unuia dintre marii arhitecți ai României, autor al unor edificii care reprezintă și azi adevărate podoabe ale patrimoniului construit din țara noastră.

Fiu al arhitectului Dimitrie Berindey (1831-1884), Ion D. Berindei (Berindey), 1871-1928, a absolvit Școala de Arte Frumoase din Paris în anul 1897. Întors în România, a proiectat, în cei 30 de ani de carieră, un număr impresionant de clădiri monumentale, de uz public sau reședințe particulare. În București, exemple sunt: Palatul Cantacuzino, Casa Assan, Palatul Sindicatului Ziariștilor (unde se află Teatrul Foarte Mic), Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, casa Toma Stelian, Azilul Regina Elisabeta (azi Institutul de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”). Tot el a construit Palatul Cantacuzino de la Florești (jud. Prahova) și somptuosul Palat al Culturii din Iași.

Dintre cele peste 60 de lucrări realizate de Ion D. Berindei, 29 sunt monumente istorice, ceea ce demonstrează că arhitectura pe care a creat-o se bucură și astăzi de apreciere, situându-se pe un loc de seamă în istoria arhitecturii moderne din România. Creația sa îmbină elemente de eclectism de factură Beaux-Arts, romantism, neorococo, cu tendințe neoromânești și cu elemente moderne de concepție 1900, atât în compoziția de ansamblu, cât și în rezolvarea decorației, bogat reprezentată.

Moartea sa bruscă, în 1928, la numai 57 de ani, a suscitat un imens regret pentru tot ceea ce ar mai fi putut înfăptui dacă soarta i-ar fi dăruit mai mulți ani de viață, dar și o imensă admirație pentru ceea ce izbutise să înfăptuiască. Ziaristul și memorialistul Constantin Bacalbașa scria: „Ion Berindeiu, «clăditorul» pe care moartea ni l-a răpit alaltăieri cu o lovitură de trăsnet, a fost unul dintre superioarele suflete artistice, arhitectul care în clădirile sale suprapunea nu numai cărămizi și tencuială, dar și geniul constructor de mare estetică. […] Berindeiu a fost arhitectul care lasă în urma lui nu numai ziduri înălțate, dar podoabe arhitecturale, demne de orice mare oraș civilizat”.

Pe timbrele emisiunii sunt ilustrate patru opere reprezentative ale lui Ion D. Berindei din capitala României.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este reprezentată Casa Assan, azi Casa Oamenilor de Știință (Piața Lahovari nr. 9). Clădirea a fost construită, în anul 1904, de Ion D. Berindei pentru George G. Assan (fiu al industriașului George Assan, fratele lui Bazil G. Assan, industriaș, președinte al Camerei de Comerț, deputat din partea Partidului Național Liberal). Clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române și din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Știință.

Stilistic, clădirea aparține tipologiei palatului Cantacuzino, academismului școlii franceze adăugându-i-se și aici elemente Art Nouveau. Intrarea se detașează ca volum de corpul casei, fiind marcată de acoperișul mai înalt în dreptul ei și de o copertină din sticlă și metal, în formă de scoică. Balustradele balcoanelor și ale scării către grădină, precum și grilajul dinspre piață sunt executate din fier forjat, iar formele lor și structura metalică a copertinei de sticlă aparțin limbajului Art Nouveau.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei este reprezentată Casa Titulescu din București, astăzi sediul Fundației Europene Titulescu (Șos. Kiseleff nr. 47). Casa a fost construită pentru marele diplomat român Nicolae Titulescu, care a locuit aici în perioada 1912–1937.

Arhitectura este de factură eclectică, cu elemente neoclasice (frontonul triunghiular) și Art Nouveau. Un element semnificativ este loggia monumentală, orientată spre stradă. Accesibilă atât din interior, prin vestibul, cât și din exterior, prin grădina din fața casei, loggia, cu colonada sa dublă, amintește de Palatul Cantacuzino de la Florești și de palatul francez Micul Trianon.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 9 lei este ilustrat Palatul Cantacuzino din București, astăzi sediu al Muzeul Național „George Enescu” (Calea Victoriei nr. 141).

Ion D. Berindei a construit acest impozant imobil în anii 1901-1906, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit ,,Nababul” (șef al Partidului Conservator, fost prim-ministru). Intrarea poartă deasupra stema princiară a Cantacuzinilor, este ornamentată cu o copertină din sticlă și fier forjat și străjuită de doi lei de piatră. Colaborarea lui Berindei cu câțiva renumiți artiști ai vremii și furnizori de bunuri de lux a dat ca rezultat un decor interior de o mare bogăție și eleganță: picturi murale realizate de G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu și Arthur Verona; bronzuri și statuete realizate de sculptorul Storck, ornamentații sculpturale exterioare și interioare de Emil Wilhelm von Becker, la acestea adăugându-se tapiserii, candelabre, vitralii, lămpi, mobilier în stil Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XVI-lea, ce provin de la Casa Kriger și Mercier din Paris.

După moartea Nababului, în 1913, palatul a intrat în posesia fiului său, Mihail G. Cantacuzino, și a soției acestuia, Maria (Maruca). Rămasă văduvă, aceasta s-a recăsătorit cu George Enescu în 1937. După moartea lui (1955), soția sa a donat imobilul statului român, în scopul înființării muzeului dedicat memoriei compozitorului. Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe Lista Patrimoniului European.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei este reprezentat Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” (Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21), singurul observator astronomic din capitală deschis publicului, aflat azi în administrarea Muzeului Municipiului București. Ideea unui Observator Astronomic a prins contur în 1908, când a fost ales în funcția de președinte al Societății Astronomice Române amiralul Vasile Urseanu (care se distinsese în Războiul de Independență și contribuise la modernizarea marinei românești), pasionat de astronomie, care și-a ridicat o casă înzestrată cu o cupolă destinată efectuării de observații astronomice. După moartea amiralului, văduva sa a donat clădirea municipalității orașului București.

După cel de-al Doilea Război Mondial, observatorul a fost redeschis pentru public în luna mai 1950. Dotat cu aparatură modernizată, Observatorul are ca obiect de activitate atât popularizarea astronomiei (oferind celor interesați posibilitatea de a observa cerul prin lunete), cât și efectuarea de observații și cercetări de către astronomii amatori. În anul 2017 a fost inaugurată o expoziție permanentă, atractivă și modernă, denumită „Descoperim împreună Universul”.

Pe plicul „prima zi” a emisiunii a fost realizat un colaj de imagini: un detaliu al fațadei Palatului Cantacuzino din București, o fotografie de epocă înfățișându-l pe arhitectul Ion D. Berindei în mijlocul unui grup de colaboratori, Palatul Culturii din Iași și Hipodromul de la Băneasa.

Palatul Culturii din Iași este un adevărat edificiu-simbol al orașului. În aspectul său se regăsește o combinație de stiluri: neogotic, romantic și neobaroc. Are 298 încăperi, cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. Construită în perioada 1906–1925, pe temeliile fostei Curți Domnești a Moldovei, clădirea a funcționat inițial ca Palat Administrativ și de Justiție. Astăzi este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”.

Hipodromul de la Băneasa era o construcție proiectată după modelul unor hipodromuri franceze și ridicată între anii 1905 și 1909. Era proprietatea Jockey Club-ului român și ocupa o suprafață de 62 ha în nordul Bucureștiului. La vremea sa, era considerat unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa.

Pavilionul tribunelor era prevăzut cu o copertină susținută de ferme metalice care ieșeau 10 metri în consolă, așadar fără stâlpi de susținere, pentru a nu împiedica vizibilitatea. Era o soluție constructivă îndrăzneață pentru acea vreme. Nepotul arhitectului, scriitorul Mircea I. Berindei, povestea: „Verificarea rezistenței acestei copertine a fost făcută, conform relatărilor, prin încărcarea ei cu un regiment de ostași având în frunte pe însuși proiectantul, și anume arhitectul Ion D. Berindey”.

Construcția nu mai există; a fost demolată de autoritățile comuniste, în 1952 și 1960, pe acest loc fiind ridicate Casa Scânteii (azi Casa Presei Libere) și Complexul Expozițional (ROMEXPO).

Romfilatelia mulțumește Academiei Române, Bibliotecii Academiei Române, doamnei lector univ. dr. Sidonia Teodorescu, Institutului Național al Patrimoniului și Muzeului Național „George Enescu”, Muzeului Municipiului București, Fundației Europene Titulescu pentru sprijinul documentar și fotografic oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.