Abonează-te PLIANT ABONAMENT BINE AȚI VENIT ÎN ROMÂNIA! WELCOME TO ROMANIA! Comandă Detalii emisiune ROMÂNIA, UN TEZAUR EUROPEAN ROMANIA, A EUROPEAN TREASURE Detalii emisiune Comandă ROMÂNI GENIALI BRILLIANT ROMANIANS Detalii emisiune Comandă ROMÂNI CELEBRI FAMOUS ROMANIANS Detalii emisiune Comandă ATENEUL ROMÂN – 125 DE ANI DE LA INAUGURARE ROMANIAN ATHENAEUM – 125 YEARS SINCE THE INAUGURATION Comandă Detalii emisiune Comandă TIMIȘOARA – 800 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÃ TIMISOARA – 800 YEARS OF DOCUMENTARY TESTIMONY Detalii emisiune Comandă IAŞI, ORAŞ AL MARII UNIRI IASI, CITY OF THE GREAT UNION Detalii emisiune Comandă PĂSĂRI DIN DELTA DUNĂRII BIRDS FROM THE DANUBE DELTA Detalii emisiune Comandă Slide Slide

FAUNĂ PROTEJATĂ DIN MAREA NEAGRĂ

Romfilatelia continuă seria emisiunilor dedicate Faunei și introduce în circulație vineri, 29 aprilie a.c., emisiunea de mărci poștale Faună protejată din Marea Neagră.

Unicitatea ecosistemului Mării Negre şi a speciilor sale

Marea Neagră prezintă caracteristici biologice proprii, cu particularităţi datorate genezei şi trecutului paleogeografic al bazinului pontic, poziţiei sale geografice şi caracteristicilor hidrologice ale fluviilor tributare. Paleta de specii mai redusă comparativ cu diversitatea spectaculoasă a altor mări şi oceane i-a conferit acestui acvatoriu semi-închis şi descrierea de „buzunar sărăcit al Mediteranei”. Astăzi, ecosistemul pontic este într-o stare de echilibru fragil, cu perspective de însănătoşire treptată, fiind gazda multor specii vulnerabile, cu populaţii aflate încă în sub semnul incertitudinii.

 Delfinul comun Delphinus delphis (Barabasch-Nikiforov, 1953), este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei.

Denumiri populare: delfinul comun

Descriere: Rostrul este lung (10-20 cm) şi pe fiecare jumătate de maxilar are 40-45 dinți conici. Dorsala este înaltă, falciformă și ascuțită, situată la jumătatea corpului, iar pectoralele sunt scurte și larg falciforme; caudala este concavă, cu o crestătură mediană bine marcată. Culoarea corpului este gri-albăstruie spre brun pe partea dorsală, cu o limită laterală în forma literei „V“. O bandă pigmentată unește maxilarul inferior cu inserția înotătoarelor pectorale. Înotătoarea dorsală, pectoralele și caudala sunt de culoare cenușie.

Biologie și ecologie: este întâlnit de obicei în zonele de larg, în grupuri numeroase. În apele teritoriale româneşti ale Mării Negre este prezent tot timpul anului, în grupuri de 10 – 15 indivizi, cupluri sau exemplare izolate şi se apropie de coastă mai ales vara, în luna august. Înoată foarte rapid, atinge viteze de aproximativ 50 km/oră. Execută plonjări de scurtă durată și respiră frecvent la suprafață, la intervale de 1/3 secunde. Populează adâncimi maxime de 70 metri. Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 2 ani, iar durata gestației este de 10 luni. Instinctul matern este foarte dezvoltat. Longevitatea a fost estimată la 25-30 ani. Hrana de bază o reprezintă peștii pelagici de talie mică (șprot, hamsie, gingirică) și crustacei, dar deseori în stomacul lor au fost observate și alte specii de pești – stavrid, bacaliar, lufar, chefal, rizeafcă, barbun și moluște. Execută migrații regulate, influenţate de schimbarea sezonieră a hranei.

Statut de conservare: vulnerabilă

Pisica de mare Dasyatis pastinaca (Linnaeus, 1758), este redată pe timbrul cu valoarea nominală de 5,10 lei.

Denumiri populare: pisica de mare

Descriere: Corpul are formă de romb şi o lungime de 60 – 70 cm, excepţional chiar de 2 m, şi o greutate de 6 – 16 kg. Coada este lungă ca un bici. Înotătoarea dorsală este înlocuită prin 1 – 2 ţepi dinţaţi pe margine. Rănile provocate de ţepii caudali pot fi extrem de periculoase. Capul nu este separat de corp. Marginea corpului este ocupată de înotătoarele pectorale şi ventrale. Pielea este netedă. Culoarea – cenuşiu-neagră sau verde-măslinie pe spate şi alb-murdar pe partea abdominală.

Pisica de mare este un peşte cartilaginos înrudit cu rechinul. Trăieşte în regiunea ţărmurilor cu apă mai caldă. La noi se apropie de litoral când apa ajunge la 12°C, căutându-şi loc pe fundurile nisipoase şi retrăgându-se către adânc când apa se răceşte.

Dragonul de mare Trachinus draco (Linnaeus, 1758), este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei.

Denumiri populare: dragon, drac de mare

Descriere: Are corpul alungit, comprimat, atingând 30-40 cm, acoperit cu solzi relativ mici. Are solzi mici și pe obraji și operculi. Ochii așezați lateral, cu privirea în sus. Botul foarte scurt, prevăzut cu două plăci îndreptate în jos. Gura mare, superioară, cu buza superioară întreruptă la mijloc. Dinții așezați pe un singur rând pe fălci. Linia laterală coboară în regiunea cozii și conține, deseori, ramuri laterale. Țepii primei dorsale și ascuțișurile operculilor sunt foarte veninoși, înțepăturile lor producând grave tulburări în organism. Culoarea, în general cenușie-roșcată. Operculul, cu dungi oblice albastre. Laturile corpului cu dungi galbene. Abdomenul alb cu dungi galbene. Formă marină, dar care suportă și apele salmastre. Trăiește în apropiere de coastă, stând îngropat în nisip, rămânându-i afară doar ochii, care se mișcă atent, observând prada. Comun în Marea  Neagră. Se reproduce prin iunie-iulie, ieșirea puilor din icrele fecundate făcându-se destul de repede. Hrana dracului de mare constă din pești (în special puiet de calcan), crevete sau viermi.

Statut de conservare Neamenințată cu dispariția (LC) (IUCN)

Câinele de mare (Rechinul) Squalus acanthias (Linnaeus, 1758) este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei.

Denumiri populare: rechin, câine de mare

Descriere: În comparaţie cu rechinii oceanici, câinele de mare, rechinul specific Mării Negre, are o talie mică. Dimensiunile la care ajung masculii, 1 – 1,5 m, sunt mai mici decât cele ale femelelor, care ajung până la 1,7 m. Greutatea exemplarelor oscilează între 6 – 14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunţi, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un ţep. Gura este aşezată ventral sub bot. Dinţii sunt ascuţiţi, aşezaţi pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcţia colţurilor gurii. Ochii fără membrană (pleoapă). Tăieturile branhiilor sunt mici şi aşezate înaintea pectoralelor. În coloraţia corpului predomină nuanţa cenuşiu-albăstruie, spatele şi părţile laterale fiind pigmentate cu un număr variabil de pete albăstrui sau albe, mai accentuate la exemplarele tinere. Pe burtă are culoarea alb-gălbuie. De obicei este semnalat în larg la 50 – 70 m adâncime, în zona mitiloido-faseolinoidă. Fiind adaptaţi vieţii în ape reci, câinii de mare nu au un metabolism intens şi au un ritm de creştere foarte lent. Longevitatea lor nu este cunoscută foarte exact. Unele estimări indică vârsta de 35 – 40 de ani, dar sunt şi exemplare care trăiesc până la 50 – 75 de ani. Creşterea lentă, maturitatea sexuală târzie şi faptul că femelele produc mai puţin de 10 pui în medie pe an fac ca populaţiile de câine de mare să se refacă foarte greu. Răpitor temut, se hrănește cu pești ca hamsia, guvidul, scrumbia albastră, stavridul etc.

Statut de conservare: Vulnerabilă (VU) (IUCN)

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, specialiștilor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanța și ai Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.