Romfilatelia și Poșta Română introduc în circulație miercuri, 5 noiembrie a.c. o emisiune filatelică sub titlul generic Colecții Românești, cu tema Samovare și ceainice, care adaugă la imaginile unor mărci poștale din anii anteriori un subiect original dedicat samovarelor și ceainicelor. Emisiunea are în componența sa 6 mărci poștale, o coliță dantelată și două plicuri „prima zi”.
Este greu de spus cine a făcut primul samovar. Majoritatea îl asociază cu orașul Tula, unde fraţii Lisitsyn au înființat prima fabrică în 1778.
În România, samovarul a fost utilizat în zona Dobrogei, în special în Tulcea. Iniţial, samovarele erau realizate în totalitate manual, iar costul de producție era foarte mare. De aceea, prezența unui samovar într-o casă arăta condiţia financiară a proprietarilor.
Romanii și grecii foloseau dispozitive asemănătoare încă din Antichitate. Există posibilitatea ca primele samovare să fi fost derivate ale încălzitoarelor cu cărbuni folosite de nomazii asiatici. Ulterior, au apărut și modele electrice, foarte utilizate în restaurante, pentru că fierbeau apa mult mai rapid.
Chiar dacă în prezent samovarul nu mai este atât de popular, el ocupă un loc de cinste în casele multor oameni.
Istoria fascinantă a ceainicului începe în China, în timpul dinastiei Yuan (sec. XIII – XIV). Ceainicele sunt vase esențiale pentru prepararea și servirea ceaiului, iar acestea variază în formă, material și funcționalite, influențând gustul dar și ritualul de pregătire a băuturii. În Europa, ceainicele au apărut mult mai târziu, la sfârșitul secolului al XVII-lea, odată cu importul de ceai din China.
În cadrul emisiunii sunt redate obiecte tradiționale din secolele XVIII–XX, dedicate preparării ceaiului.
Samovarul din sec. XIX, ilustrat pe marca poștală cu valoarea nominală de 3 Lei, este fabricat din bronz aurit, cu forma clasică de urnă. Datează din secolul XIX și era folosit atât în casele aristrocrate, cât și în cele ale clasei de mijloc. După designul specific și elementele decorative, samovarul pare să fi fost fabricat de atelierul Alenchikov și Zimin, una dintre cele mai prestigioase manufacturi de samovare din Tula. Acest samovar reprezintă un exemplu excelent al măiestriei meșterilor din Tula și în special al standardelor înalte menținute de manufactura Alenchikov și Zimin.
Samovarul din Anglia – sec. XIX, reprodus pe marca poștală cu valoarea nominală de 6,50 Lei, destinat pentru ceai, fabricat din cupru roșu, cu accente de alamă, fabricat în Anglia, la începutul anilor 1800. Are o formă sferică, caracteristică stilului englezesc și era folosit la încălzirea apei pentru ceai. Fabricat în perioada de regență, când regele George al III-lea a fost inapt să conducă și fiul său a domnit ca prinț regent, acest tip de samovar era folosit în casele din clasa de mijloc și cea înaltă fiind un simbol al rafinamentului și al bunului gust în cultura britanică a ceaiului.
Samovarul din Germania – sec. XX, redat pe marca poștală cu valoarea nominală de 7 Lei, produs în 1910, de către Neues Münchner Kunstgewerbe, o importantă manufactură de artă și meserii din München, specializată în producerea de obiecte decorative din metal, precum vase, lămpi, ceasuri și, desigur, samovare. Emblema de pe samovar indică fabricarea lui în perioada în care stilul Jugendstil (omologul german al Art Nouveau) era la modă. De aici și forma octagonală neobișnuită, tipică pentru designul german modernist, diferită de forma tradițională de urnă.
Samovarul din Anglia – sec. XIX, reprodus pe marca poștală cu valoarea nominală de 8 Lei, este confecționat din cupru, fabricat la mijocul secolului XIX. Acest samovar are forma clasica a unei „urne de ceai” dar construcția internă este a unui samovar funcțional. Este realizat într-un stil ornamental, cu un corp rotunjit și bombat, mânerele laterale sunt ornamentate în stil decorativ, baza elegantă cu picioare decorative. În interior, peretele sobei este conic, deși forma tipică este cea cilindrică.
Ceainicul din Maroc – sec. XIX, ilustrat pe marca poștală cu valoarea nominală de 9 Lei, este un obiect de mari dimensiuni, fabricat din alpaca argintată cu arzător compus din două piese, recipientul pentru ceai și arzătorul. Pe capacul ceainicului a fost aplicat simbolul coroanei de oțel a regilor României. Coroana de Oțel reprezintă coroana regală a României, care a fost turnată din țeava unui tun turcesc capturat în timpul Războiului de Independență din 1877 – 1878, în bătălia de la Plevna din 30 august 1877.
O tradiție foarte veche în Maroc implică ritualul de „spălare a mâinilor” efectuat înainte de fiecare masă și nimic nu poate face treaba mai bine decât un ceainic din alpaca, fabricat în Maroc. Ceainicul este umplut cu apă caldă, de obicei parfumată cu trandafir sau portocală, și se toarnă pe mâinile oaspeților pentru o senzație mai curată și mai proaspătă.
Samovarul din Anglia – sec. XIX, prezentat pe marca poștală cu valoarea nominală de 25 Lei, realizat în secolul XIX în perioada de regență, din alamă. Piesa prezintă elemente decorative elaborate, tipice perioadei de regență: un capac cu finisaj floral, marginea decorată cu frunze de acant.
Samovarele ca acesta, erau folosite pentru a încălzi și servi apă pentru ceai fiind atât obiecte funcționale cât și decorative indicând statutul și rafinamentul proprietarului.
Samovarul din Maroc – sec. XX, redat pe colița dantelată cu marca poștală având valoarea nominală de 30 Lei, fabricat în secolul XX din alamă nichelată. Corpul samovarului este realizat sub formă de vază cu gât înalt. Peretele este neted, cu modele geometrice în relief. Mânerele sunt formate din plăci pereche curbate în sus. Capacul este convex, cu vârful neted, înalt, ornamentat cu elemente tradiționale marocane. Gâtul este înalt, cu două trepte de suflare. Baza este rotundă iar picioarele sunt stilizate. Joncțiunea picioarelor cu baza are formă de aripi. În partea de jos există o inscripție ștanțată: „Fabriqué au Maroc V”. Finisajele și ornamentele elaborate sunt caracteristice artizanatului marocan, care este renumit pentru atenția la detalii și preferința pentru decorațiuni bogate.
