Colecții românești GRAMOFOANE

Romfilatelia continuă seria emisiunilor de mărci poștale Colecții românești, de această dată cu tematica Gramofoane. Emisiunea, ce va fi introdusă în circulație Joi, 12 decembrie a.c., este alcătuită din șase timbre și o coliță nedantelată, pe care sunt reprezentate gramofoane de diferite tipuri menite să ilustreze evoluția tehnologiei de redare fonică. Exponatele aparțin unei renumite colecții din București, cea mai mare din lume, certificată de Guinness World Records, în 2016.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprodus un gramofon cu pâlnie din lemn. Această piesă este una foarte spectaculoasă prin mărimea pâlniei de lemn. Făcută din stejar, pâlnia conferă un ton foarte plăcut sunetului, precum şi un volum generos. Motorul este acționat prin intermediul unui arc. Gramofonul a fost produs în 1908 şi a fost vândut în Franţa şi Germania.

Gramofonul cu pâlnie din alamă este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei. Produs de compania Columbia din Statele Unite ale Americii, este denumit „grafofon cu disc”, plecând de la denumirea aparatului dezvoltat de Alexander Graham Bell, în urma încercării sale de a îmbunătăți fonograful lui Edison. Acest aparat funcționează cu disc și are un braț glisabil, decorat și inscripționat cu numele companiei. Pâlnia din alamă este specifică pentru acest tip de aparat și este conectată direct la capul de redare.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei este reprezentat gramofonul cu pâlnie din furnir. Denumit „Parlophone”, a fost produs în Germania, în anul 1910. Cutia, care ascunde motorul, este decorată cu trei plăcuțe din alamă, ilustrând o scenă de luptă din Antichitate. Pâlnia din furnir are forma unor petale de floare, amplificând și răspândind sunetul în cameră.

Timbrul cu valoarea nominală de 7 lei ilustrează gramofonul operabil cu aer cald. Produs în Elveția de către Paillard, în 1907, gramofonul funcționează într-un mod neobișnuit pentru că placa turnantă nu este acționată de către un motor electric sau cu arc, ci de către un motor cu aer cald. Cutia are prevăzută o mică pâlnie în lateral, prin care aerul este tras către motor, trecând prin dreptul unei flăcări menținută de o spirtieră. Modul ingenios în care este făcut acest gramofon, arată măiestria producătorului. Motorul este unul neobișnuit, iar felul în care cutia este construită pentru ca flacăra să nu deterioreze componentele sau lemnul cutiei este, la rândul său, remarcabil.

Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei reproduce imaginea unui gramofon pentru copii cu disc de ciocolată. În 1903, compania germană Stollwerck a creat o serie limitată de gramofoane pentru copii care aveau particularitatea de folosi discuri de ciocolată. Sunetul era imprimat pe aceste discuri speciale, apoi redat cu ajutorul acestor gramofoane. Fragilitatea acestor piese și mai ales, a discurilor, a făcut ca aceste gramofoane să fie astăzi foarte rare, culoarea roșie fiind cea mai greu de găsit variantă.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este reprezentat un gramofon pentru salon, acționat cu monede, folosit în restaurante și hoteluri, adeseori aglomerate. Dimensiunile sale sunt mai mari decât ale unui gramofon obișnuit, deoarece era necesar ca sunetul să fie amplificat pentru a acoperi vocile oamenilor sau alte zgomote. Acționarea gramofonului se făcea prin introducerea unei monede într-o fantă specială, iar baza aparatului ascunde un sertar pentru colectarea monedelor introduse în aparat. Pâlnia metalică produce un sunet puternic și clar, iar cutia de lemn, care ascunde mecanismele, este foarte frumos decorată.

Pe timbrul coliței nedantelate a emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 28,50 lei este redat un gramofon cu dimensiuni impresionante, produs în Germania, în anul 1910, având 2 m și 18 cm înălțime, destinat spațiilor foarte mari și chiar spațiilor deschise. Pâlnia sa imensă, cu un diametru de 85 de centimetri, producea un sunet puternic și clar, capabil să acopere zgomotele și vocile oamenilor. Fiind operat cu monede, era necesar ca acestea să fie introduse în fantă pentru ca placa turnată să înceapă să se învârtă. Odată ce acul ajungea la capătul discului, mecanismul se oprea și era adus în poziția inițială. Cutia de lemn ascunde un vast spațiu de depozitare pentru discuri. Produs în Germania în 1910, era chiar și atunci o piesă impresionantă.