Fidelã misiunii sale de a promova monumente istorice unice din ţara noastrã, Romfilatelia sãrbãtoreşte aniversarea a trei secole şi jumãtate de la începerea construcţiei Bisericii de lemn din Rogoz prin realizarea unei emisiuni de mãrci poştale.
Bisericile de lemn sunt unanim recunoscute pentru simplitatea şi echilibrul volumelor, dar şi al proporţiilor, ele fiind considerate realizãri tehnice şi artistice de mare valoare.
În lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt incluse opt biserici de lemn care au fost construite între secolele XIV şi XVIII (Ieud-Deal, Poienile Izei, Budeşti-Josani, Rogoz, Bârsana, Surdeşti, Deseşti şi Plopiş).
Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Rogoz, construitã în 1663, la doi ani de la invazia tãtarilor din 1661, se aflã pe valea râului Lãpuş, în satul cu acelaşi nume şi reprezintã un exemplu elocvent al talentului artiştilor care au folosit tehnici tradiţionale pentru a realiza din lemnul secular o adevãratã capodoperã.
Prima atestare documentarã a satului este din anul 1488 sub denumirea de „Rogos”, acesta fãcând parte din domeniul cetãţii Ciceului, ce a aparţinut lui Ștefan cel Mare şi, ulterior, celorlalţi domnitori ai Moldovei.
Tradiţia spune cã ea a fost ridicatã din douã lemne, iar pe fundaţia scundã din piatrã se înalţã pereţi din grinzi masive de ulm.
Printr-o adevãratã minune, biserica a supravieţuit focului pus de tãtari în anul 1717 când alte zeci de biserici şi sate au fost transformate în cenuşã.
Originalitatea acestei biserici este datã de pronaosul poligonal, naosul dreptunghiular şi absida altarului în retragere, poligonalã cu şapte laturi.
În exterior biserica este bogat decoratã cu motive precreştine, predominând motivul frânghiei şi al rozetelor. Acoperişul este asimetric, înalt, piramidal, iar turnul-clopotniţã este pãtrat. Camera clopotelor este deschisã, având stâlpi şi arcade.
La vest de intrare, o cruce cioplitã este aplicatã pe toatã înãlţimea peretelui bisericii.
Pictura interioarã realizatã în 1785 de cãtre pictorii iconari Radu Munteanu şi Nicolae Man atestã prin inscripţii, în naos şi altar, cã biserica a fost ctitoritã de Grigore Man şi soţia sa. Aceasta se mai pãstreazã doar în naos şi pronaos. Temele picturii sunt din Vechiul şi Noul Testament.
Ea este atestatã prin inscripţiile chirilice pãstrate în altar: „În anul 1785 aceastã sfântã bisericã s-a zugrãvit în zilele prea înaltului împãrat Iosif al II-lea…”.
Pe boltã sunt reprezentate scene din Genezã (Facerea lui Adam, Facerea Evei, Adam şi Eva înşelaţi de şarpe, Izgonirea din Rai).
Dintre numeroasele icoane vechi ale bisericii se remarcã Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, având chipurile şi nimburile lucrate într-un relief pronunţat şi având inscripţia 1787.
În anul 1834 un iconar necunoscut a repictat tavanul pronaosului şi bolta naosului, reuşind sã întregeascã într-o armonioasã alcãtuire imaginea de ansamblu a picturii interioare.
Restaurãrile realizate în perioada 1960-1961 au redat bisericii trãinicie prin refacerea fundaţiei şi schimbarea duşumelelor şi acoperişului.
Monumentalitatea acestei biserici este datã de simplitatea ei, de silueta şi limbajul ornamental, de concepţia şi realizarea tehnicã, demonstrând încã o datã genialitatea meşterilor români.
Timbrul emisiunii de mãrci poştale, cu valoarea nominalã de 8,10 lei, ilustreazã Biserica de lemn din Rogoz, valorizând frumuseţea ecleziasticã, cultura naţionalã şi tradiţiile locurilor pitoreşti.
Fidelã misiunii sale de a promova monumente istorice unice din ţara noastrã, Romfilatelia sãrbãtoreşte aniversarea a trei secole şi jumãtate de la începerea construcţiei Bisericii de lemn din Rogoz prin realizarea unei emisiuni de mãrci poştale.
Bisericile de lemn sunt unanim recunoscute pentru simplitatea şi echilibrul volumelor, dar şi al proporţiilor, ele fiind considerate realizãri tehnice şi artistice de mare valoare.
În lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt incluse opt biserici de lemn care au fost construite între secolele XIV şi XVIII (Ieud-Deal, Poienile Izei, Budeşti-Josani, Rogoz, Bârsana, Surdeşti, Deseşti şi Plopiş).
Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Rogoz, construitã în 1663, la doi ani de la invazia tãtarilor din 1661, se aflã pe valea râului Lãpuş, în satul cu acelaşi nume şi reprezintã un exemplu elocvent al talentului artiştilor care au folosit tehnici tradiţionale pentru a realiza din lemnul secular o adevãratã capodoperã.
Prima atestare documentarã a satului este din anul 1488 sub denumirea de „Rogos”, acesta fãcând parte din domeniul cetãţii Ciceului, ce a aparţinut lui Ștefan cel Mare şi, ulterior, celorlalţi domnitori ai Moldovei.
Tradiţia spune cã ea a fost ridicatã din douã lemne, iar pe fundaţia scundã din piatrã se înalţã pereţi din grinzi masive de ulm.
Printr-o adevãratã minune, biserica a supravieţuit focului pus de tãtari în anul 1717 când alte zeci de biserici şi sate au fost transformate în cenuşã.
Originalitatea acestei biserici este datã de pronaosul poligonal, naosul dreptunghiular şi absida altarului în retragere, poligonalã cu şapte laturi.
În exterior biserica este bogat decoratã cu motive precreştine, predominând motivul frânghiei şi al rozetelor. Acoperişul este asimetric, înalt, piramidal, iar turnul-clopotniţã este pãtrat. Camera clopotelor este deschisã, având stâlpi şi arcade.
La vest de intrare, o cruce cioplitã este aplicatã pe toatã înãlţimea peretelui bisericii.
Pictura interioarã realizatã în 1785 de cãtre pictorii iconari Radu Munteanu şi Nicolae Man atestã prin inscripţii, în naos şi altar, cã biserica a fost ctitoritã de Grigore Man şi soţia sa. Aceasta se mai pãstreazã doar în naos şi pronaos. Temele picturii sunt din Vechiul şi Noul Testament.
Ea este atestatã prin inscripţiile chirilice pãstrate în altar: „În anul 1785 aceastã sfântã bisericã s-a zugrãvit în zilele prea înaltului împãrat Iosif al II-lea…”.
Pe boltã sunt reprezentate scene din Genezã (Facerea lui Adam, Facerea Evei, Adam şi Eva înşelaţi de şarpe, Izgonirea din Rai).
Dintre numeroasele icoane vechi ale bisericii se remarcã Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, având chipurile şi nimburile lucrate într-un relief pronunţat şi având inscripţia 1787.
În anul 1834 un iconar necunoscut a repictat tavanul pronaosului şi bolta naosului, reuşind sã întregeascã într-o armonioasã alcãtuire imaginea de ansamblu a picturii interioare.
Restaurãrile realizate în perioada 1960-1961 au redat bisericii trãinicie prin refacerea fundaţiei şi schimbarea duşumelelor şi acoperişului.
Monumentalitatea acestei biserici este datã de simplitatea ei, de silueta şi limbajul ornamental, de concepţia şi realizarea tehnicã, demonstrând încã o datã genialitatea meşterilor români.
Timbrul emisiunii de mãrci poştale, cu valoarea nominalã de 8,10 lei, ilustreazã Biserica de lemn din Rogoz, valorizând frumuseţea ecleziasticã, cultura naţionalã şi tradiţiile locurilor pitoreşti.
Data Aparitie:2013-09-27
