TIMIȘOARA – 800 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÃ

TM_800_M Aşezatã într-un punct strategic de unde putea fi controlatã cea mai mare parte a Câmpiei Banatului, Timişoara a cunoscut o dezvoltare deosebitã în perioada domniei lui Carol Robert de Anjou (1308-1342).

Între 1316 şi 1323, în contextul frãmântãrilor politice din Regatul Ungariei, Carol Robert de Anjou mutã capitala la Timişoara, prilej cu care este hotãrâtã construirea palatului regal.

Pentru o perioadã de 50 de ani (1440-1490), cetatea Timişoara va fi în posesia Corvineştilor, iar Iancu de Hunedoara va folosi poziţia oraşului pentru a instala o tabãrã militarã permanentã.

Între 1552 şi 1716, oraşul Timişoara s-a aflat sub dominaţie otomanã, având acelaşi statut special pe care îl aveau şi oraşele Belgrad şi Buda.

În 1716, Eugeniu de Savoia cucereşte cetatea Timişoarei, anexând-o ca parte a Imperiului Habsburgic.

Aşa cum era şi firesc, odatã cu Marea Unire de la 1918, Timişoara va aparţine României.

Timişoara este, de departe, oraşul care a înscris cele mai multe premiere europene în diferite domenii.

Este primul oraş din Imperiul Habsburgic iluminat cu lãmpi cu gaz (1857) şi primul din Europa continentalã iluminat electric (1884).

În 1771, la Timişoara apare primul ziar de pe teritoriul actual al României şi totodatã primul în limba germanã din sud-estul Europei Temeswarer Nachrichten (Știri Timişorene).

În 1889, oraşul gãzduieşte primul meci de fotbal european din România, iar în 1895 este asfaltatã prima stradã de pe teritoriul actual al României.

În 1953, Timişoara era singurul oraş european cu trei teatre de stat în limbile românã, maghiarã şi germanã.

Data atestãrii documentare a oraşului Timişoara este, din punctul de vedere al istoricilor, destul de controversatã, dar cea care întruneşte cele mai multe adeziuni rãmâne anul 1212.

Pornind de la aceastã datã, majoritar acceptatã, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale „Timişoara – 800 de ani de atestare documentarã“, formatã din patru mãrci poştale şi o coliţã dantelatã.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 2,10 lei este reprodusã imaginea Catedralei Episcopale Romano-Catolice.

Edificiul, cunoscut ca Domul Romano-Catolic, a fost construit între anii 1736 şi 1774, dupã proiectele arhitectului vienez Emanuel Fischer von Erlach.

Ridicarea catedralei a fost realizatã în douã etape: 1736-1751 şi 1755-1774. Este construitã din cãrãmidã, iar decoraţiile sunt din piatrã şi stuc.

Interiorul se remarcã prin cele nouã altare decorate în stilurile baroc şi rococo, sculptate de vienezul Johan Müller.

Orga este o copie a celebrei orgi din biserica Saint Sulpice din Paris.

Stilul arhitectural al Catedralei este baroc şi se considerã cã este cea mai unitarã şi reprezentativã construcţie barocã a Timişoarei şi una dintre cele mai valoroase din Banat. Totodatã, ea face parte dintre rarele monumente, în care s-a pãstrat, aproape integral pânã în zilele noastre mobilierul iniţial al edificiului.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 5,00 lei este reprodusã imaginea Cetãţii Timişoarei în 1602, dupã o cromolitografie executatã de Fork E. în anul 1876 la Timişoara.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 7,60 lei este reprodusã imaginea Castelului Huniade, dupã o litografie din secolul al XVIII-lea.

Cea mai veche clãdire din Timişoara, Castelul Huniade a fost construit, între anii 1443-1447 de cãtre Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din sec. al XIV-lea ridicat de Carol Robert de Anjou.

Pânã în 1552, castelul a fost reşedinţã nobiliarã pentru regii care au locuit vremelnic în Timişoara. Între 1552 şi 1716, în perioada ocupaţiei otomane, castelul a servit ca reşedinţã a conducãtorilor Paşalâcului de Timişoara. Dupã 1716, în timpul asediului habsburgilor, este deteriorat, mai apoi fiind renovat pentru a fi cazarmã şi depozit militar.

În anul 1849, castelul este distrus în întregime de cãtre revoluţionarii maghiari care asediau Timişoara. Reconstrucţia şi renovarea lui vor dura pânã în 1856.

În 1947, Castelul Huniade devine Muzeul Banatului în sãlile cãruia se gãsesc obiecte şi documente din domeniul arheologiei, istoriei şi ştiinţelor naturii.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 14,50 lei, este reprodusã imaginea Catedralei Mitropolitane Ortodoxe, cea mai mare construcţie religioasã din Timişoara, consideratã simbol al oraşului.

Construitã între 1936 şi 1940, ea este opera arhitectului Ion Traianescu. Catedrala are o lungime de 63 m şi lãţimea de 32 m, are 11 turle, iar turnul principal are 83,7 metri.

Arhitectura catedralei din Timişoara este o îmbinare între stilul religios românesc cu cel bizantin-moldovenesc. Datoritã dimensiunilor sale, poate adãposti pânã la 5.000 de credincioşi.

Terminatã în 1940 din cauza celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Catedrala va avea finisajele, picturile interioare şi exterioare (autor Atanasie Damian),încheiate de-abia în 1956.

În prezenţa Regelui Mihai I al României, alãturi de întreg episcopatul Mitropoliei Ardealului şi reprezentanţi din toate colţurile ţãrii, pe 6 octombrie 1946, Catedrala a fost sfinţitã.

În anul 1956 au fost aduse Moaştele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, fost Mitropolit al Banatului în secolul al XVII-lea, iar între 2003 şi 2006, pictura Catedralei a fost restauratã.

Pe manşeta coliţei emisiunii de mãrci poştale este redatã imaginea unei reconstituiri a Cetãţii Timişoara de la 1800 şi stema actualã a municipiului Timişoara.

 

Aducem mulţumiri Primãriei Municipiului Timişoara, Arhivelor Naţionale ale Statului şi domnului Ovidiu Cristea, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2012-03-26

TM_800_box