SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, 90 DE ANI DE EXISTENȚĂ

„Pentru dezvoltarea temeinică a instituției noastre este nevoie de concursul tuturor celor care lucrează la ridicarea acestei țări. Să nu se creadă că radiofonia este o chestiune numai de distracție. Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând în coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând, va deveni criteriu de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor.”

Dragomir Hurmuzescu (1928)

 

Romfilatelia celebrează prima emisie radiofonică românească, prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Societatea Română de Radiodifuziune, 90 de ani de existență. Radioul este promotor și susținător al culturii și civilizației românești, vector important în formarea spiritului civic și al coeziunii comunitare. Colița nedantelată a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, este ilustrată cu portretele unor personalități care au contribuit la dezvoltarea radiofoniei naționale – Dragomir Hurmuzescu, Eugen Preda, Catinca Ralea, Paul Grigoriu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu și Florian Pittiș.

Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), cu studii la Universitatea din București și licențiat în științe fizico-chimice al Facultății de Științe a Universității Sorbona din Paris, este ctitorul radiofoniei în România. În 1926 a realizat o stație experimentală de radiodifuziune la Institutul Electrotehnic din București. Pasionat de comunicarea pe calea undelor, fondase încă din 1924, alături de alți confrați, Asociația prietenilor radiofoniei, care avea să editeze și prima publicație românească de profil – revista Radiofonia. În București, la Ateneul Român, dar și în multe localități din țară (Timișoara, Brașov, Brăila, Constanța, Ploiești), Dragomir Hurmuzescu avea să conferențieze pe teme legate de noul mijloc de comunicare. Activitatea științifică și entuziasmul său au condus la alegerea sa, în 1928, ca președinte al primului Consiliu de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune.

Meritele savantului Dragomir Hurmuzescu – membru al Academiei Române și membru corespondent al Societății Franceze de Fizică – în dezvoltarea radiofoniei naționale rămân memorabile.

Absolvent al Facultății de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București, doctor în istorie, Eugen Preda (1929-2000) a lucrat la Radiodifuziunea Română din 17 martie 1950, iar în decembrie 1989 a fost numit „împuternicit provizoriu pentru Radiodifuziune”. În perioada iunie 1990 – septembrie 1994 a deținut funcția de Director General al Radiodifuziunii Române, timp în care întreaga energie a jurnalistului Eugen Preda s-a concentrat asupra reorganizării instituției. S-a remarcat prin eforturile sale de a imprima o nouă vibrație publicistică, deschizând larg porțile Radioului unui impresionant număr de gazetari. Prestigiul dobândit de Radio România – în plan intern și extern – este indiscutabil legat de viziunea democratică a acestui lider de opinie.

Tot în această perioadă, Eugen Preda s-a aflat în mijlocul unor evenimente tensionate din Europa și din lume. Războaiele civile din Iugoslavia și din Republica Moldova (Transnistria), războiul din Golf și cel din Somalia l-au avut martor. El a transmis operativ de la fața locului reportaje care s-au bucurat de prețuirea ascultătorilor, primind și numeroase distincții, dar opera sa cea mai puternică a fost aceea de redefinire a Radiodifuziunii naționale.

Catinca Ralea (1929-1981), figură remarcabilă a Radioului românesc, a absolvit Facultatea de Limbi romanice și clasice, secția limba și literatura franceză (Universitatea București), și a fost inițial angajată crainică la Radiodifuziunea Română. În anul 1968 devine șefa serviciului englez de la Redacția Emisiunilor pentru Străinătate (actualmente Radio România Internațional), funcție deținută până la timpuria sa dispariție. Interviurile sale de la radio și televiziune cu William Saroyan, Yehudi Menuhin, Henry Moore, Paul Scofield și alți interlocutori de calibru rămân modele ale genului. Remarcabilă este și activitatea sa de traducător din literatura anglo-americană. Romanele Moara de pe Floss (George Eliot), Tess D’Urberville (Thomas Hardy) și De veghe în lanul de secară (J. D. Salinger) și-au găsit admirabile echivalări prin harul Catincăi Ralea.

Formată în atmosfera culturală a familiei, fiică a profesorului universitar Mihai Ralea, estetician și om politic binecunoscut, Catinca Ralea a fost un eminent om de radio, care și-a dăruit cei mai frumoși ani din viață acestei instituții.

Absolvent al Facultății de Limbi romanice, clasice și orientale (Universitatea București, secția franceză-spaniolă), Paul Grigoriu (1945-2015) a lucrat la Radiodifuziunea Română din 1969, inițial în Redacția Emisiunilor pentru Străinătate, secția franceză. În cadrul instituției a deținut mai multe funcții: redactor-șef al Programului III (Radio România Tineret) și, din 1992, director general adjunct al Radiodifuziunii Române, director general interimar al Societății Române de Radiodifuziune (octombrie 1994 – septembrie 1995), director general adjunct (șef al canalelor naționale) până în anul 2002.

A fost realizator de emisiuni, profesionist de excepție și moderator al rubricii „Sfertul academic”. Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu a fost marcată de prestațiile estivale de la Radio Vacanța (până în 1989) și de radioprograme precum „Noapte albastră”. Succesul de public, nemaiîntâlnit până la el, i l-a adus populara emisiune „Matinal”, al cărei inițiator a fost după 1990.

Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române, Paul Grigoriu a marcat, prin prestația sa inspirată, perioada postdecembristă a radioului românesc.

Compozitor, dirijor și pianist, membru titular al Academiei Române (din 1955), fondator și președinte al Societății Compozitorilor Români, profesor și rector al Academiei Regale de Muzică din București, Mihail Jora (1891-1971) a fost primul director muzical al Societății Române de Radiodifuziune (1928-1933). În anii de început ai radioului românesc, muzica clasică a însemnat o componentă prioritară în programele sale, iar acest merit îi revine lui Mihail Jora, care a gândit totul, realizând ceva mai mult decât ceea ce se numește astăzi Stagiunea Muzicală Radio. Mihail Jora a susținut, între anii 1930-1932, de la microfonul radioului, peste 30 de conferințe pe teme de educație muzicală.

În semn de apreciere, Radiodifuziunea Română a acordat studioului său de concerte – cea mai mare sală de concerte simfonice și corale din România – numele marelui compozitor și dirijor. Studioul de concerte „Mihail Jora” al Radiodifuziunii, construit în 1959 și inaugurat în anul 1961, este singura sală de concerte din țară care oferă posibilitatea de a realiza înregistrări în direct, la calitate digitală.

Compozitor de poeme simfonice, piese pentru vioară, pian, cvartet de coarde, lieduri, traducător de librete și dirijor, Alfred Alessandrescu (1893-1959) i-a urmat lui Mihail Jora, în 1933, la directoratul programelor muzicale ale Radiodifuziunii Române, până în anul 1938, cu o revenire scurtă între anii 1945 și 1947. Va continua să fie dirijor al Orchestrei Radio pe tot parcursul activității sale, cu începere din 1933 și până în 1959.

Alfred Alessandrescu a făcut parte din seria muzicienilor care au înființat, în 1920, Societatea Compozitorilor Români. A militat pentru drepturile muzicienilor, dar și pentru crearea unei școli naționale viabile, valoroase, competitive în lume. Viața și creația sa au fost dominate de profesionalism, seriozitate și cunoaștere în profunzime a problemelor muzicale. A susținut numeroase emisiuni radiofonice, concerte-lecții, conferințe.

Florian Pittiș (1943-2007) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk și realizator de emisiuni radio.

Artistul a semnat cronici muzicale în diverse publicații și a adus o contribuție notabilă în promovarea muzicii pop-rock, prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show.

În 1999, a devenit directorul postului Radio România Tineret, care, în noiembrie 2004, s-a transformat, prin strădaniile sale, în Radio3Net, primul radio românesc care a emis exclusiv pe internet.

Actualitate, interactivitate, muzică, teatru, dosare tematice, documentare ample, prezentări de evenimente și de personalități, linkuri spre nenumărate alte surse de informare și de cultură de pe întreg mapamondul, plus cristalizarea unei echipe tinere, îndrăznețe și competente – iată principalele sale realizări ca om de radio, care s-a lăsat condus de dictonul său preferat: După mine, Progresul! Ca omagiu pentru tot ceea ce a însemnat Florian Pittiș, postul Radio3Net îi poartă numele.

 

Romfilatelia mulțumește Societății Române de Radiodifuziune pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.