RAFAEL SANZIO, 500 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN NEFIINȚĂ

Romfilatelia propune colecționarilor o nouă tematică dedicată evenimentelor culturale, prin emisiunea de mărci poștale Rafael Sanzio, 500 de ani de la trecerea în neființă, care va intra în circulație miercuri, 9 septembrie 2020.

Rafael a fost unul dintre artiștii reprezentativi ai Renașterii, celebru pentru „Madonele” sale, inclusiv „Madona Sixtină”, dar și pentru operele care înnobilează apartamentele Palatului Vaticanului din Roma.

Rafael Sanzio, cunoscut și ca Raffaello, s-a născut la 6 aprilie 1483, în orașul Urbino din Italia, un centru cultural al epocii, cu aristocrați care încurajau arta. Tatăl artistului, Giovanni Santi, era de asemenea pictor, la curtea ducelui din Urbino. Rămas orfan la numai 11 ani, Rafael a preluat atelierul tatălui și a început să picteze edificii religioase din orașul natal, remarcându-se prin viziunea sa originală.

În jurul anului 1500 a fost primit în ucenicie de Pietro Vannunci, un artist renascentist din Perugia, cunoscut și ca Perugino. Alături de acesta, Rafael și-a perfecționat stilul artei religioase, în anii în care a pictat mai multe biserici din Perugia. În perioada de ucenice a luat și lecții de filosofie, fiind impresionat de scrierile lui Platon, care i-au influențat semnificativ lui Rafael stilul artistic.

În anul 1504, Rafael s-a mutat la Florența, unde a vizionat operele unor titani ai Renașterii, precum Leonardo da Vinci sau Michelangelo. În anii florentini, Rafael a pictat celebrele „Madone”, influențate de Da Vinci, însă într-un stil original, care îi impresionează până astăzi pe iubitorii artelor. O altă pictură celebră realizată la Florența este „Punerea în mormânt a Mântuitorului”, influențată de Michelangelo.

Spre finalul anului 1508, Rafael a fost invitat de Papa Iuliu al II-lea la Vatican, ca să decoreze vechile apartamente ale lui Nicolae al V-lea, așa-numitele „Stanze”. Prima realizare a fost decorarea încăperii „Stanza della Segnatura”, apreciată de papă, care i-a încredințat decorarea sălii alăturate, „Stanza di Eliodoro”, în care au fost glorificate realizările pontificatului.

După anul 1514, când artiștii consacrați ai epocii au murit sau au fost îndepărtați, Rafael a rămas singurul dintre marii renascentiști acceptați la Roma de Iuliu al II-lea. Artistul a condus lucrările de arhitectură de la Vatican, „Logiile” și decorarea lor, terminarea decorării de la Capela Sixtină, printr-o serie de tapiserii, la care se adăugă numeroase și remarcabile lucrări particulare.

Rafael s-a remarcat și prin creația sa arhitecturală. În anul 1520 a ridicat palatul „Branconio dell Aquila” din Roma, în prezent dispărut, dar și planurile unei vaste vile pentru Giulio de Medici, viitorul papă Clement al VII-lea, la Monte Mario, construită în perioada 1517-1525, un edificiu folosit și în prezent de Ministerul italian de Externe.

Rafael Sanzio a murit la 6 aprilie 1520, în ziua în care a împlinit 37 de ani, în culmea gloriei și a creativității. I-a fost fatală o insuficiență cardiacă provocată, foarte probabil, de munca mult prea intensă. Papa a organizat funeralii fastuoase, iar trupul său a fost depus în Pantheonul din Roma.

Pe cele două timbre ale emisiunii, cu valoarea nominală de 8,50 lei, sunt ilustrate portrete ale pictorului Rafael Sanzio.