Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide
Slide

EROII INVIZIBILI DIN SPATELE FRONTULUI

În anul Centenarului Marii Uniri, Romfilatelia cinstește memoria eroilor care au luptat în Primul Război Mondial pe frontul invizibil al informațiilor, prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Eroii invizibili din spatele frontului.

Când a intrat în Marele Război, armata română nu avea o tradiție îndelungată și constantă a serviciilor de informații militare, neajuns care a contat destul de mult în campania dezastruoasă din anul 1916. Ofițerii și trupa nu erau pregătiți să facă față războiului nevăzut, iar multe informații cu caracter strategic au fost divulgate din neglijență spionilor inamici care acționau în România.

Mult mai bine organizate erau structurile Ministerului de Interne, care au contribuit, de asemenea, la eforturile de război.
În perioada 1914-1919, a funcționat Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, care avea în subordine Direcțiunea Siguranței Generale și Inspectoratul General al Polițiilor.

În perioada neutralității (1914-1916), serviciile de spionaj străine au profitat de disponibilitatea românilor de a furniza informații,
în schimbul banilor. Însuși Nicolae Iorga, care deținea ziarul Neamul Românesc, s-a revoltat public față de această situație și a scris articolul „Cum de luptăm cu spionii”, publicat în iunie 1915. Cărturarul aprecia că serviciile se spionaj străine au mizat pe predispoziția generală pentru mită, întrucât: „Nu suntem o țară unde se poate jena cineva”.

Un agent austriac arestat de Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a mărturisit că discuții cu caracter secret se iscau în tramvaie, trenuri, localuri publice, pe stradă, în familie. Se strigau în gura mare, în fața oricui, secrete despre armată, armament, dotării, iar spionii străini nu aveau decât să asculte și să culeagă aceste informații.

În august 1916, când România a intrat în război, Marele Stat Major a fost reorganizat pentru a face față noii situații. Pentru partea operativă a fost activat Marele Cartier General, iar pentru partea sedentară funcționa tot Marele Stat Major. Ambele structuri aveau în componență birouri de informații, specializate în culegerea de informații și supravegherea știrilor.

Totuși, Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a desfășurat acțiuni contrainformative menite să împiedice serviciile de spionaj străine să acționeze pe teritoriul românesc, iar la nevoie, să le intoxice cu informații false.

A înființat un serviciu de culegere de informații în diferite localități din jurul României, format din agenți permanenți și ficși, cu reședința în orașele Odessa, Chișinău, Ungheni, Șumla, Timișoara, Sibiu, Cernăuți, Belgrad, Brașov și Rusciuk. Agenții erau recrutați, în mare parte, dintre etnicii români din zonă, care erau selectați pe baza sentimentelor patriotice.

După retragerea în Moldova, la sfârșitul anului 1916, s-au întreprins acțiuni de consolidare în domeniul informațiilor și contrainformațiilor, în sensul eficientizării. Au fost formulate proceduri clare privind modul de desfășurare a activității informative și a manipulării informațiilor, atribuțiile personalului însărcinat cu misiuni informative, stabilirea misiunilor aviației de recunoaștere și a modului de executare a cercetării aeriene, coordonarea activității agenților secreți etc.

Pe colița dantelată a emisiunii filatelice, cu valoarea nominală de 28,50 lei, sunt reprezentate trei dintre personalitățile care s-au remarcat pe frontul invizibil al informațiilor în anii Primului Război Mondial, respectiv col. Nicolae Condeescu, Ion Panaitescu și Romulus P. Voinescu. Alături de portretele acestora, pe coliță regăsim o mașină de scris, o cască din Primul Război Mondial și un dispozitiv de transmisiuni în codul Morse.

Colonelul Nicolae Condeescu (1876-1936) – a condus Biroul Informații din Marele Cartier General (1916-1918) și Secția Informații din Marele Stat Major (1918-1919). A conlucrat cu reprezentanții aliați englezi, francezi și ruși pentru reorganizarea domeniului de informații militare, a elaborat instrucțiuni informative și contrainformative. S-a preocupat de înființarea unor cursuri de informații pentru ofițeri și a gestionat culegerea, analiza și transmiterea informațiilor care au contribuit la câștigarea bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Ion Panaitescu (1875-1929) – a înființat și condus Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale (1908-1919), fiind cel care a introdus în activitatea profesională compartimentarea și conspirativitatea muncii. A gestionat culegerea de informații externe, anihilarea agenților inamici, monitorizarea surselor publice și a întocmit analize de securitate pentru decidenții politici. În perioada când guvernul s-a aflat la Iași, a fost numit șef al Secției Siguranței din Marele Cartier General.

Romulus P. Voinescu (1867-1936) – a fost delegat al Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale pe lângă Cartierul General al armatelor ruse din România, șef al Serviciului de Contrainformații româno-rus (noiembrie 1916 – martie 1918) și șeful Directoratului de Interne din Basarabia (1918-1919). A acționat cu succes în domeniul contrainformativ și a făcut dovada unui management de calitate în fruntea structurilor pe care le-a condus.

Romfilatelia mulțumește domnului prof. Corneliu Andonie, din cadrul Muzeului Militar Național „Ferdinand I” și istoricului Alin Spânu,
pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Acasa
Colecții
Evenimente
Magazin
Search