CENTENARUL ARTILERIEI ŞI RACHETELOR ANTIAERIENE

mc

Împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Armei Artilerie şi Rachete Antiaeriene Române constituie un însemnat prilej de a scoate în evidenţă tradiţiile acesteia şi totodată o interesantă temă pentru realizarea unei emisiuni de mărci poştale aniversare.

În acţiunile întreprinse pentru apărarea şi eliberarea teritoriului naţional, artileriştii antiaerieni s-au regăsit în fapte legendare de eroism, îndeplinind numeroase misiuni care au fost înscrise în cronica de aur a marilor victorii.

Pornind de la adaptarea artileriei de câmp sau de cetate pentru trageri şi ajungând la sisteme complexe de rachete sol-aer, arma Artilerie şi Rachete Antiaeriene a devenit, în timp, o componentă esenţială a apărării spaţiului aerian al României.

Astfel, artileria antiaeriană a luat fiinţă la 15 august 1916, la intrarea României în Primul Război Mondial, odată cu constituirea Corpului de Artilerie Antiaerienă, sub comanda căpitanului Gheorghe Ciurea.

La 19 septembrie 1916, în timpul manevrei de la Flămânda, artileriştii antiaerieni români au doborât un avion inamic pe malul românesc al Dunării.

Această primă victorie a făcut ca ziua de 19 septembrie 1916 să fie adoptată ca zi a Armei Artilerie şi Rachete Antiaeriene.

Participarea artileriei române la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a însemnat creşterea eficienţei acţiunilor de luptă, prin însuşirea unor procedee şi metode tehnice superioare, fapt confirmat evident de numeroasele aprecieri şi decoraţii primite de la eşaloanele superioare, române şi aliate.

Pentru evoluţia artileriei, perioada interbelică reprezintă o etapă importantă pe toate planurile: a organizării şi dotării, a pregătirii cadrelor şi trupei şi a dezvoltării şi modernizării mijloacelor de fabricat şi reparaţii, în domeniul tehnicii şi mijloacelor Apărării Antiaeriene.

Memorabilă în acest sens rămâne activitatea colonelui Ion Bungescu, autor al unui performant aparat central de conducere a tragerilor, dar şi întemeietor al unor instituţii de învăţământ.

Bateriile de artilerie antiaeriană, de calibru mijlociu şi mic, dar şi de mitraliere, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au asigurat protecţia trupelor aflate în campanie pe fronturile de Răsărit şi Apus, dar şi a principalelor obiective strategice aflate pe teritoriul naţional.

În anii perioadei comuniste, Apărarea Antiaeriană a intrat în epoca rachetelor, începând o a doua etapă pentru cei care au drept misiune interzicerea avioanelor care intră neautorizat în spaţiul naţional românesc.

În prezent, trupele de artilerie şi rachete antiaeriene, se află într-un proces continuu de instruire şi modernizare, pentru a fi capabile să răspundă cerinţelor de apărare naţională, la standardele impuse de N.A.T.O.

Artileria şi rachetele antiaeriene reprezintă experienţa ultimului veac, acumulată pe plan naţional şi internaţional. Cronica evoluţiei armei, de la înfiinţare şi până în prezent, este presărată cu numeroase fapte de eroism, de fapte de arme ale artileriei şi unităţilor rachetelor antiaeriene, care au ştiut să transforme misiunea într-o datorie sfântă şi nobilă.

Dezvoltarea armei artilerie şi rachetei antiaeriene în România, în cei 100 de ani de la înfiinţare, înscrie o filă de onoare în istoria poporului roman, iar faptele de arme ale artileriştilor antiaerieni se regăsesc la loc de cinste, în cartea marilor tradiţii de luptă ale neamului românesc.

Pentru aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea artileriei şi rachetelor române, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea tematică aniversară Centenarul Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene.

antiaeriana_100_caract